Bucureştiul muzical: de la taraful lui Ochialbi la valsurile Belle Epoque
 

Domnul fanariot intra în Bucureşti pe ritmurile unei orchestre militare otomane, mehterhane, însoţit de un alai de muzicieni armeni sau greci. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza sau domnitorul Carol au fost unşi după Legea Românească şi în sonorităţile muzicii psaltice bizantine. De ce vă povestesc asta? Ca să vedeţi că muzica ne-a însoţit dintotdeauna, chiar şi în momentele oficiale.

Uşor de imaginat, măiestria muzicienilor se etala mai ales la marile ospeţe boiereşti. Chiar aşa, oare ce se asculta pe vremuri la petreceri? Şi ce repertoriu avea celebrul taraf al lui Ochialbi?

Ion Ghica povesteşte în scrisorile sale despre lăutarii care cântau la balurile organizate la Curtea Domnească. Cele mai apreciate tarafuri erau al Goleştilor de la Piteşti, al clucerului Alecu Nicolescu de la Râmnic sau al cobzarului Dumitrache Lăutaru (1807-1880) din Bucureşti, fratele mai mare a lui Năstase Ochialbi.

Apoi gusturile boierimii române s-au schimbat, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar la baluri sau din cafenele şi terase au început să răsune muzici apusene.

Vă invit la o nouă călătorie în timp, de data aceasta cu accent pe preferinţele muzicale care ne-au însoţit parcursul istoric. De la compoziţiile şi cântecele de dragoste ale lui Anton Pann mergem pe urmele lui Franz Liszt, pe ritmurile pieselor pentru dans compuse de Ludwig Wiest, şi ajungem la prima operetă românească compusă de Alexandru Flechtenmacher. Ultima oprire: Imnul Regal.

Inscrie-te la acest atelier »

Newsletter

Aboneaza-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informatii despre cele mai noi ateliere si evenimente!