Dintre cele cinci mari romane de maturitate ale lui Dostoievski „Demonii” este poate cel mai dificil de digerat: construcţie complexă, dacă nu chiar întortocheată, acumulare de catastrofe şi crime, densitate maximă de figuri intelectuale excentrice, profeţii sumbre – din păcate, realizate – în privinţa viitorului. Tocmai de aceea antepenultimul roman dostoievskian n-a contenit să intrige şi să fascineze.

Dintre cei care au prelucrat într-un fel sau altul problematica „Demonilor” am ales trei mari scriitori ai secolului XX: Joseph Conrad, André Gide (Premiu Nobel 1947) şi J. M. Coetzee (Premiu Nobel 2003).

În „Maestrul din Petersburg” Coetzee tentează pariul unui roman dostoievskian despre Dostoievski însuşi, punînd în scenă atît pe romancier, cît şi pe modelul său, teroristul Neceaev. Va fi, aşadar, o binevenită intrare în materie şi vom discuta opera romancierului sud-african în prima noastră întîlnire, înainte chiar de a aborda romanul lui Dostoievski (a doua şi a treia întîlnire).

Joseph Conrad, dimpotrivă, ne oferă exemplul unui roman anti-dostoievskian. Ironia constantă din „Sub ochii Occidentului” se adresează mitologiei „sufletului slav” de orice factură, progresistă sau conservatoare, revoluţionară sau ţaristă. La André Gide, însă, ironia nu are nici o tentă polemică, ci se înscrie în registrul ludic atît de caracteristic pentru opera marelui scriitor francez. „Falsificatorii de bani” va încheia astfel scurta noastră incursiune în galaxia „Demons & Co.”.

Pour la bonne bouche, vom viziona filmul lui Andrzej Wajda, „Posedaţii”, vom citi „Catehismul unui revoluţionar” de Serghei Neceaev şi vom discuta despre viitorul de aur al nihilismului şi terorismului.

• F. M. Dostoievski – „Demonii”, Editura Polirom
• J. M. Coetzee – „Maestrul din Petersburg”, Editura Humanitas
• J. Conrad, „Sub ochii Occidentului”, Editura Nemira
• Andre Gide – „Falsificatorii de bani”, Editura RAO

Va invitam simbata, 25 februarie, de la ora 11:00 sa vizitam impreuna cel mai elegant teatru bucurestean, Teatrul Odeon, si sa aflam de la doamna G. Filitti povestea locului.

În zona actuală a Teatrului Odeon se afla în sec. XVII proprietatea spătarului Dumitrache Ghica, primită ca zestre de la Maria Văcărescu. Prima atestare documentară a unei case boierești datează din anul 1768. În 1807 proprietatea a fost divizată prin moștenire, terenul revenind lui Costache banul.

În anul 1813 Ioan Caragea a închiriat proprietatea Ghica pentru a instala Curtea domnească. Ulterior, Caragea a închiriat și casa Slătineanu folosită pentru divanul domnesc (aflată pe locul actualului imobil Capșa, inclusiv clădirea de pe Calea Victoriei 38). Statutul de Curte domnească a fost menținut până în anul 1825. Curtea domnească a lui Caragea cuprindea, după diferite descrieri, reședința – fosta casă Ghica – și anexele: grajduri în zona dinspre str. Academiei și către sud (pe actualul corp al hotelului Majestic).

Casele Ghica au fost cumpărate în 1860 de Nicolae Lahovary, familia menținându-și proprietatea până la naționalizarea din 1948.

Procesul de modernizare a Căii Victoriei a afectat și proprietatea Lahovary. În locul rezidenței de lux – devenită caducă, terenul a fost utilizat pentru noi funcțiuni. Casa Ghica a fost închiriată pentru instituții sau comerț: Clubul tinerimii, Partidul Național de peste Carpați, Societatea Mercur, berărie și bodegă importantă etc.

O intervenție mai importantă a fost vânzarea (sau închirierea) a două parcele de pe latura de nord unde a fost construit, către Calea Victoriei, un imobil în care are sediul, în perioada interbelică, celebra gazetă L’Independance Roumaine (la al cărui etaj au avut loc reprezentațiile lui Lumière) și magazinul de muzică Orfeu.

Restructurarea majoră a proprietății s-a produs la începutul sec. XX. Din inițiativa lui Emil Lahovary, arhitectul Grigore Cerchez a conceput un ansamblu arhitectural de anvergură: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fațada orientată către Calea Victoriei, flancat de două corpuri laterale, către nord magazine și apartamente și către sud, Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat pe 25 decembrie 1911 urmat de aripile laterale independente – Hotel Majestic și corpul nordic cu apartamente și magazine, configurând astfel cele două pasaje.

In 12 decembrie 2011 Teatrul Odeon a sarbatorit 100 de ani de la primul spectacol jucat pe scena sa.

Informatiile si fotografia sint preluate de pe site-ul Teatrului Odeon - Istoric

Dragostea cu tot apanajul ei de reprezentări vizuale, materiale şi simbolice a preocupat oamenii, încă, de la începuturile Istoriei. De la tabliţele summeriene şi scandaloasele scrieri şi imagini din antichitatea greco-romană, trecând prin simbolistica evului mediu şi prin reprezentările mai mult sau mai puţin carnale din Renaştere şi ajungând, în final, în modernitate, când bileţele şi mesajele de amor ne lasa sa ghicim o lume ce stă sub semnul eroticului, iată o poveste fascinantă!

Cum să ne exprimăm sentimentele şi dorinţele faţă de persoana care ne-a fermecat? Cum să reînviem un timp mitic, de sărbătoare, când ordinea cotidiană este abolită, în mare parte, pentru a da frâu liber sentimentelor? Sunt câteva întrebări, vechi de când lumea, care şi-au găsit răspuns într-o serie de „ritualuri ale primăverii”. Originile lor, deopotrivă antice şi creştine, vorbesc de dorinţa oamenilor de a-şi face cunoscute sentimentele şi de a iubi cu sufletul şi trupul.

Sărutul simbol al fidelităţii şi al dragostei pecetluite, inelul semn de legătură şi de recunoaştere, darurile dragostei ce aveau drept scop înduplecarea şi încântarea „frumoasei doamne fără îndurare”, toate au lăsat urme în istorie, ele ne vorbesc nu numai de simple dorinţe ci şi de un „al şasele simţ”, cel al inimii, atât de drag îndrăgostiţilor.

Fie că sărbătorim sau vorbim de Sfântul Valentin sau Dragobete, prin gestul nostru reuşim să renaştem un timp mitic, cel al naturii care reînvie, a cavalerului care îşi iubea cu delicateţe doamna sau a jocurilor pastorale din minunatele miniaturi şi picturi franceze.

Vă invit, aşadar, la o călătorie în regatul dragostei, să descoperim istoria unui sentiment prin intermediul unei sărbători, ce îşi află începuturile în primele secole ale erei creştine dar şi în tradiţiile ce au precedat-o. Călăuze ne vor fi „doamnele şi eroii lor” care au inventat ritualurile, plăcerile şi chinurile dragostei, oferindu-ne astăzi, în postmodernitate, o moştenire de care uităm uneori.

Conferinta se desfasoara in spectaculoasa cladire a Grand Hotel Continental. Cladirea, candva centrul high-life-ului bucurestean, este clasata ca monument istoric.

... superbul secol XVI. Ev al maestrilor Titian, Sebastiano del Piombo, Tintoretto si Veronese, al indescriptibilei atmosfere data de lumina si culoare, al gloriei absolute a Serenissimei Republici, al intelectualilor subtiri si al poetilor cu penita scaparatoare si, nu in ultimul rand, al femeilor si feminitatii dezlantuite.

Venere si Madone, izbucnind intr-o senzualitate fara egal in istoria reprezentarii vizuale, femeile tablourilor venetiene de la 1500 hranesc si astazi mitologia curtezanelor de poveste, maestre ale amorului, ale vorbelor mestesugite, arbitre ale stilului si opulentei, colate pana la confuzie pe insusi profilul orasului: Venetia-femeie, iubita a marilor, cetate a desfatarilor carnii si spiritului.

Ne place sa le citim secretele intr-un reflex de plete roscate, intr-o perla atarnata la ureche, intr-un catel cuibarit in poala sau un colt de rochie de brocart. Va invit sa le privim impreuna si sa le lasam sa ne ia in stapanire.

Va invitam la un atelier interactiv, inspirat de cartile pentru copii si tineri scrise de Neagu Djuvara. Ne propunem sa descoperim impreuna istoria altfel decit este predata in scoli, explicind contextul, intelegind intimplarile si apropiindu-ne cu adevarat de oamenii din trecut si faptele lor care au schimbat lumea.

„Istoria este o înşiruire de date plictisitoare şi evenimente fără sens”. Iată replica pe care o auzim, uneori, de la cei mici atunci când pierduţi în şirul evenimentelor şi explicaţiilor savante caută să înţeleagă epoci şi întâmplări îndepărtate.

Ideea cursului a pornit, deopotrivă, de la o serie de observaţii de acest gen dar, în esenţă, de la modul în care profesorul Neagu Djuvara încearcă să facă cunoscută istoria românilor celor tineri. Viziunea sa echilibrata asupra istoriei, stilul sau accesibil dar inteligent, ne vor însoţi de-a lungul celor şase întâlniri, oferindu-ne posibilitatea unui dialog relaxat şi interactiv cu istoria. Atelierul, dedicat istoriei românilor, a fost gândit pornind de la bestseller-ul O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, ediţia a XII-a, Bucureşti: Humanitas, 2010. Acest curs se desfăşoară cu acordul (si sprijinul moral al) domnului profesor Neagu Djuvara.

Impreună vom încerca să înţelegem că istoria este minunata aventură a omului de-a lungul timpului, nu doar date imposibil de reţinut. Cu ajutorul hărţilor, a ilustraţiilor şi folosindu-ne de curiozitatea şi intuiţia voastră, vom clarifica întrebări legate de epocile istorice (Antichitate, Ev Mediu, începuturile modernităţii) şi vom privi istoria românilor într-un context european, de la particular la universal. Nu vom uita nici de cadrul geografic şi cultural, de momentele cheie şi legendele din jurul unor domnitori.

Pe parcursul acestui atelier vom calatori in timp cu ajutorul ilustratiilor fabuloase realizate (vezi foto de mai sus) de Radu Oltean, un grafician extrem de talentat si un bun prieten al fundatiei.

Scopul atelierului este de a stimula capacitatea de sinteză şi stabilirea unor conexiuni logice între evenimente şi personalităţi istorice, urmărindu-se  împrietenirea cu istoria.

1. Antichitatea europeană. Cum s-a format poporul român?
2. Evul mediu şi formarea statelor medievale româneşti. Tradiţia istorică a descălecatului.
3. Mircea cel Bătrân şi ameninţarea otomană. Imperiul sultanilor şi Europa.
4. Vlad Ţepeş şi naşterea unei legende.
5. Ştefan cel Mare. Moldova - poartă a Creştinătăţii , influenţe politice şi culturale.
6. Mihai Viteazu şi începutul modernităţii româneşti. Concluzii.

Dragostea îl face pe om întreg. O carte dă reverie omului spre acea întregire. Si chiar dacă nu a existat o educatie sentimentală în societate, literatura română a dat cărti de dragoste.

Cum este, domle, amorul la români? Ia să punem mîna pe cărti si să vedem cît de esteticieni, cît de sentimentali, cît de îndrăzneti, cît de iubitori, cît de pornografici sînt autorii români. Doar stim si noi să apreciem atîta lucru.

Văcărestii ne-au dat roșeață în obraji. „Povestea Povestilor” a lui Creangă ne-a rusinat. „Elevul Dima dintr-a saptea” ne-a fost populară. „Răscoala” a lui Rebreanu ne-a dat un viol memorabil. „Chira Chiralina” a lui Istrati, primele pagini gay. Cu Craiul de Curte Veche, Pirgu, am fost la adevăratii Arnoteni, iar cu profesorul Gavrilescu „La tigănci”. Exotism si plăcere.

Discutăm despre lumile românești. De tandrețe. Fără perdea. Cu cuvintele noastre.

Va invitam simbata, 18 februarie, sa mergem in vizita la Hanul Manuc, impreuna cu doamna G. Filitti. La aceasta conferinta se va povesti despre Manuc Bei, intemeietorului acestui han, istoricul cladirii precum si despre alte hanuri celebre din Bucurestii vechi.

Hanul Manuc (sau Hanul lui Manuc), este o clădire veche din București, important obiectiv turistic și monument istoric. Întemeietorul său, Manuc Bei (Manuc Mârzaian), s-a născut în 1769 la Rusciuc. În vremea sultanului Mustafa al IV-lea obține demnitățile de dragoman și bei. În anul 1808 este numit Bei al Moldovei.

În 1806, Manuc ajunge în capitala Țării Românești, și este silit să se stabilească aici pe termen lung din pricini legate de războiul ruso-turc. În a doua jumătate a aceluiași an începe construcția hanului, ce va fi terminată în 1808. La vremea aceea, arhitectura sa era destul de inovativă, deoarece Manuc dorea ca hanul său să nu aibă alura de fortăreață a celor din secolul al XVIII-lea.

Arhitectura exactă a hanului în configurația sa inițială nu se cunoaște, însă, din descrierile de la începutul secolului al XIX-lea reiese că la subsol se aflau 15 pivnițe boltite, la parter existau 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucătării și un tunel în care încăpeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeți. În curtea interioară exista o cafenea și o mică grădină cu fântână arteziană. Între fațada dinspre Dâmbovița și râu se costruise un chei de piatră, lat de peste un metru. Mai târziu, după ce Dâmbovița a fost canalizată pentru deschiderea Halei de Carne, lângă această fațadă s-au mai adăugat câteva prăvălii.

Informatiile de mai sus de sint preluate de pe site-ul Hanului .

Acest curs se adresează celor care doresc să-si extindă cultura generală despre istoria religiilor în acelasi timp în care aprofundează, de fapt, câtiva termeni-cheie. Asadar propunerile cursului vin să acopere două dimensiuni: amplitudinea si profunzimea cunoasterii unui (asemenea) domeniu. Misiunea nu-i usoară dar nici nu împovărează intelectual cu analize sterile sau teoretizări îmbibate de abstractiune.

În fond (par)cursul ne va fi simplificat de cei care au studiat problemele înaintea noastră. Explicarea naturii religioase a omului e un efort plăcut căci e vorba, în cele din urmă, de propria noastră întelegere.

Temele întâlnirilor sunt:

1. Religii primitive. Cuvântul ”primitiv” este folosit aici cu sensul lui pozitiv. Discutia va avea ca puncte de plecare conceptele de totem si tabu, urmărind semnificatia sacrului ca interdict.

2. Religie si Magie. Gândirea magică este una dintre cele mai importante caracteristici ale religiozitătii. Vom investiga, legată de acest subiect, argumentatia antropologică a lui Malinowski.

3. Celti, traci, scandinavi – mitologii ale initierii războinice. Vechile religii si mitologii indo-europene ne oferă, prin arheologia conceptelor, o privire mai clară despre propria noastră cultură. Despre personalitatea lui Georges Dumezil.

4. Panteonul infinit: Hinduismul. Una dintre cele mai vechi religii ale lumii, hinduismul persistă încă printr-un ritualism complicat, pe alocuri sălbatic (ca marcă a arhaismului). O ocazie în plus pentru a vorbi despre cărtile lui Durkheim sau A. van Gennep.

5. Soteriologie: Buddhismul. Psihologie religioasă sui generis: meditatia buddhistă. Despre cât de religioasă poate fi o non-religie.

6. Zoroastrismul si religiile vechi iraniene. Mithraismul: religia persilor înainte de reforma zoroastriană. Mesajul lui Zarathustra. Consistenta unui simbol: focul.

7. Sincretism: Crestinismul. Fenomenologia sacrului în desfăsurarea unor practici mistice (asceza, rugăciunea, contemplatia).

8. Disolutia: Taoismul. Discutie liberă despre ”Dao de jing”, despre marile figuri fondatoare ale taoismului filosofic, alchimia chineză si altele, cu ajutorul metodelor Isabellei Robinet.

9. Reconstructie spirituală: Neopăgânismul. Oferta religioasă post-modernă: de la libertatea alegerii la consumerism. Un itinerar cu referinte relativizante. Încercarea de reconstructie a religiilor dispărute capătă întindere dar nu si profunzime. Prin ce e specifică sociologia religiei.

10. Homo religiosus. Despre Mircea Eliade – o reconsiderare.

Ideea atelierelor s-a nascut din  experienta Adrianei Mocca de a fi parinte, actrita si realizatoare a unei emisiuni culturale, “Cartile Seherezadei”. In decursul acestui timp, Adriana Mocca a descoperit ca implicarea copilului in jocul de-a teatrul,  deschide drumul copilului catre  lumea minunata din spatele lecturii, il fascineaza si il transforma.

In contextul lipsei de modele culturale si, ca urmare, a apetentei scazute a tinerilor pentru lectura si cultura, acest curs isi propune printr-o abordare noua, ludica, sa readuca lectura printre preferintele copiilor. Atelierul “Cartile Seherezadei” este un concept de lectura interactiva, care ajuta copiii prin joc si tehnici teatrale sa parcurga texte importante ale literaturii romane si universale, pentru a deprinde gustul pentru lectura si cultura.

Pe langa dobandirea de noi cunostinte literare si artistice, copiii vor deprinde comunicare expresiva si vor incerca sa-si depaseasca timiditatea prin exercitii de respiratie, de dictie, de improvizatie si de insusire a unor tehnici teatrale. La acestea se mai adauga lectura alba a poemului, cu descifrarea sensurilor si lectura cu intentie.

Arina Gheorghita, pictor format intr-o familie de artisti plastici care promoveaza in mod special pictura cu subiect, descinsa din stralucita traditie a maestrilor artei romanesti, a conceput acest curs special pentru a arata potentialul urias al unui gen traditional: NATURA STATICA.

Departe de a fi un gen perimat - asa cum sustin unii ignoranti - iubita deopotriva de cei clasici si de cei moderni, NATURA STATICA se poate aborda in zeci de stiluri diferite si tehnici pe masura.

Dintre acestea, lectorul nostru a ales sapte stiluri, asa incit la fiecare sedinta sa se poata studia temeinic cite unul.

Fiecare sedinta va dura 2h si jumatate.

Tehnicile folosite in cadrul atelierelor de pictura vor fi compozite: tempera, pastel, carbune si colaj. Suportul va fi carton pentru artisti profesionisti.

Aici puteti gasi mai multe imagini - lucrari ale lectorului Arina Gheorghita: