Fundatia Calea Victoriei si Opera Nationala Bucuresti va invita joi, 16 februarie, ora 19.30, la o conferinta-eveniment cu charismaticul dirijor si povestitor Tiberiu Soare, care ne va vorbi despre opera "Boema" si autorul acesteia, Giacomo Puccini.

"Boema a fost considerata de catre foarte multi specialisti ca fiind opera cea mai apropiata de perfectiune in constructie si expresie muzicala. Ideea centrala a operei este, de fapt, melancolia provocata de scurgerea timpului, nostalgia cu sensul grecescului "nostos", ne spune Tiberiu Soare

Tiberiu Soare este unul dintre cei mai valorosi si cunoscuti dirijori din tanara generatie. Dincolo de talentul de dirijor, Tiberiu este un povestitor pasionat si pasionant, capabil sa apropie publicul larg de opera marilor compozitori intr-o forma neconventionala, erudita dar si cu umor.

Acest eveniment este al doilea dintr-o serie de sase conferinte ce se vor desfasura lunar in Sala Studio al Operei Nationale Bucuresti, din ianuarie pina in iunie 2012.

Programul cultural “Pentru ce mergem la Opera?”, initiat de Fundatia Calea Victoriei impreuna cu Tiberiu Soare si gazduit cu generozitate de ONB, isi propune sa initieze tinerii si publicul larg in frumusetea si complexitatea muzicii de opera, prin abordarea tematicii ei in cadrul unor conferinte-eveniment. Noutatea proiectului consta in abordarea tematicii muzicii de opera intr-o maniera interactiva si relaxata, ce permite apropierea publicului de un stil de muzica pe cat de spectaculos pe atat de greu accesibil pentru cei neinitiati.

Subiectele/Operele abordate in cadrul conferintelor fac parte din repertoriul actual al Operei Nationale Bucuresti, astfel incat, dupa familiarizarea cu cateva notiuni teoretice si istorice in cadrul conferintelor sustinute de Tiberiu Soare, participantii pot vedea sau revedea cu alti ochi operele aduse in discutie, consolidindu-si cunostintele prin experienta personala.

Biletele pentru aceste conferinte pot fi achizitionate de la casa de bilete a Operei Nationale Bucuresti, sau on-line.

Mai jos puteti citi programul conferintelor din cadrul acestui proiect:

2. Frumusetea ascunsa a lucrurilor de zi cu zi in “Boema” de G. Puccini – 16 februarie

3. Romantismul transpus in miscare in “Giselle” de Adolphe Adam –15 martie

4. Iubire, atrocitate si grandoare in “Turandot” de G. Puccini – 19 aprilie

5. "L'Elisir d'Amore”: iubire, magie si alte iluzii, de Gaetano Donizetti – 17 mai

6. Commedia dell’Arte intalneste muzica in “Barbierul din Sevilla” de G. Rossini – 14 iunie



Vă invităm să depănăm împreună povestea unui mare om si muzician, George Enescu, si a unei enigmatice printese, Maruca Cantacuzino, pe Calea Victoriei, la Grand Hotel Continental.

G. Enescu a fost copil unic, protejat până la sufocare, din frica de a nu fi pierdut la fel ca toti ceilalti frati dinaintea sa, porneste de pe plaiuri moldave, ca să cucerească lumea muzicală. Este ovationat la Viena si Paris, este considerat un „Mozart român”, îsi cantă compozitiile mai întâi în străinătate si apoi la Bucuresti. Se întoarce acasă ca să ajute la înfiintarea Societătii Compozitorilor Români si a Premiului de Compozitie George Enescu.

În timpul primului mare razboi alcătuieste la Iasi o orchestră din muzicieni recrutati din rândul combatantilor. Călătoreste in lumea largă în calitate de violonist, pianist, compozitor si dirijor. Ajută la dotarea Ateneului cu o orgă pe masură. Este dascălul unor mari muzicieni, Iehudi Menuhin îl urmează în România ca să poată studia cu el. Devine membru al Academiei Române si este aniversat si decorat de Regii Romaniei cu ocazia împlinirii a 50 si a 60 de ani. Primeste Legiunea de Onoare si ale multe onoruri, cu modestie si bunăvointă. Se exilează în 1946 si continuă să muncească din greu până la sfarsitul vietii sale în 1955.

După treizeci de ani de asteptare, Enescu si Maruca Cantacuzino si-au unit destinele pentru totdeauna prin căsătorie. Ei sunt uniti si prin artă, Enescu dedicând printesei iubite capodopera sa Oedip.

Cine a fost Maruca Cantacuzino? S-a născut si a crescut în lumea patriarhală moldovenească a sfârsitului de secol XIX. Dar a fost educată de guvernante străine. La 19 ani s-a căsătorit si a intrat în lumea mare a Bucurestilor. A trăit o viată plină de strălucire si fast, lipsită de griji, o viată de basm, de la o petrecere la alta, cu nesfârsite mese în aer liber în parcurile private, adevărate mici raiuri terestre. Din acestă viată de vis s-a trezit în realitatea cea mai crudă. A fost obiectul admiratiei și pasiunii celor din jur. Si-a asumat cu toată fiinta, rolul oferit si impus de lumea în care a trăit.

„ Când suntem copii, părintii ne dau un cerc. La maturitate, o femeie ne trece în deget un inel de aur. Mai târziu, pentru a ne consola că îmbătrânim, prietenii buni ne oferă o coroană de laur. Toate sunt jucării - toate sunt de formă rotundă - dar jucării ! Nu mi-am dorit decât inelul de aur.” (Bernard Gavoty, Douăzeci de convorbiri cu George Enescu).

Femeia care a trecut inelul de aur în degetul lui George Enescu a fost Maruca Cantacuzino. Enescu a asteptat treizeci de ani îndeplinirea acestei dorinte. Destinele lor au fost pentru totdeauna unite, prin căsătorie dar si prin artă, Enescu dedicând printesei iubite capodopera sa Oedip.

Atelierul abordeaza corpul ca pe un spatiu deschis, de explorat, un spatiu capabil sa surprinda si sa se surprinda, scapand rutinei si obisnuintelor cotidiene. Prima parte a cursului este dedicata antrenamentului fizic – ce are drept scop constientizarea si sensibilizarea corpului, pregatindu-l  pentru noi descoperiri.

In a doua parte a cursului, prin jocuri si improvizatii, concentrandu-ne pe spontaneitate si autenticitate, vom incerca sa ne deblocam propriile resorturi creative si sa ne dezvoltam capacitatea de a «vorbi» prin miscare.

Vom descoperi astfel calea catre o miscare creativa si profund personala, fundamentata in relaxare mentala si disponibilitate fizica, un mod de a fi implicat in tot ceea ce ne inconjoara.

TINUTA LA CURS TREBUIE SA FIE LEJERA (pantaloni/colanti peste genunchi, tricou). VA RECOMANDAM SA PURTATI INCALTAMINTE CU TALPA FLEXIBILA SAU  SOSETE GROASE.

Biografie: Andreea Novac s-a nascut in 1981. A studiat Psihologia la Universitatea București, iar in 2008 a absolvit UNATC, secția Coregrafie. Intre 1999 – 2003 se ocupa de proiecte de cercetare in domeniul psihologiei și face practica de specialitate ca psiholog.

Din 2003, dupa ce intra la Facultatea de Teatru, trece printr-un numar important de stagii de pregatire și ateliere de dans contemporan. Studiaza cu: Cosmin Manolescu, Allyson Green, Helena Franzen, Carl Olof Berg, Florin Fieroiu, Odette Guimond, Valentina de Piante Niculae, Mihai Mihalcea, Brynjar Bandlien, David Zambrano, Melisa Putz, Eric Schoefer, Ivan Wolfe, Martin Sonderkamp, Marianne Bar, Eduard Gabia, Angelique Willkie, Erin Cornell, Ted Stoffer, Marion Ballester, Marta Coronado, Benjamin Boar, Isabelle Kurzi, Vava Stefanescu.

Din 2005 incepe sa creeze propriile piese: “Aici totul e diferit”, “Are you going with me?”, “B-26-Dans”, “Corp și anti – Corp”, “Aici, acum”, „Dance a playful body”, „Pretend we make you happy”. Din 2009 preda cursuri de dans contemporan in cadrul Centrului National al Dansului Bucuresti si la Fundatia Calea Victoriei.

Beneficiaza de burse și rezidențe in strainatate (Italia, Marea Britanie, Olanda), burse pentru cercetare asupra mișcarii la Napoli și pentru participare la festivalul de dans contemporan “Tanzimpulse” (Salzburg) și la atelierele “Impulstanz” (Viena). In 2006 – 2007 participa ca interpret in proiectul european “Migrant Body”.

Creeaza coregrafie pentru film și teatru.

Desigur, o istorie completă a rock-ului este greu de gândit în câteva întâlniri. Însă o istorie a spiritului rock, sprijinită pe exemple, nu are nimic utopic. Prin urmare, ne propunem să aflăm împreună câte ceva despre ce şi cum s-a petrecut în această frumoasă şi încă destul de controversată nebunie a ultimelor zeci de ani.

De la Bill Haley la fenomenul NYHC, de la oniricele erezii despre care încă vorbea un Cortázar şi până la contorsiunile grindcore, vom căuta legături, vom decupa teme şi, mai ales, vom reasculta sunetele care, de la bunicii la copiii noştri, au iritat sau fermecat, însă niciodată nu au lăsat pe nimeni cu adevărat indiferent. Fie că vrem, fie că nu, rock-ul face parte din cultura vremii noastre.

Temele atelierelor sint:

1) De la acceptare la contestare. Între blues şi anarhie.

2) Dragoste, sex şi violenţă (Whole lotta... LOVE/ROSIE).

3) Stânga şi Dreapta: NYHC, Oï! & Co.

4) The Dark Side of God: Ce înseamnă, de fapt, “Black…”?

5) Cinism, atrocitate şi umor. Între Gore şi “Cabaretul suprarealist”.

6) O ecografie a negativităţii. (“Noi suntem de acord că suntem împotrivă”).

Interviu cu Sebastian Grama despre curs: "Sebastian Grama este profesorul filosof care predă istoria rock-ului"