Dintre cele cinci mari romane de maturitate ale lui Dostoievski „Demonii” este poate cel mai dificil de digerat: construcţie complexă, dacă nu chiar întortocheată, acumulare de catastrofe şi crime, densitate maximă de figuri intelectuale excentrice, profeţii sumbre – din păcate, realizate – în privinţa viitorului. Tocmai de aceea antepenultimul roman dostoievskian n-a contenit să intrige şi să fascineze.

Dintre cei care au prelucrat într-un fel sau altul problematica „Demonilor” am ales trei mari scriitori ai secolului XX: Joseph Conrad, André Gide (Premiu Nobel 1947) şi J. M. Coetzee (Premiu Nobel 2003).

În „Maestrul din Petersburg” Coetzee tentează pariul unui roman dostoievskian despre Dostoievski însuşi, punînd în scenă atît pe romancier, cît şi pe modelul său, teroristul Neceaev. Va fi, aşadar, o binevenită intrare în materie şi vom discuta opera romancierului sud-african în prima noastră întîlnire, înainte chiar de a aborda romanul lui Dostoievski (a doua şi a treia întîlnire).

Joseph Conrad, dimpotrivă, ne oferă exemplul unui roman anti-dostoievskian. Ironia constantă din „Sub ochii Occidentului” se adresează mitologiei „sufletului slav” de orice factură, progresistă sau conservatoare, revoluţionară sau ţaristă. La André Gide, însă, ironia nu are nici o tentă polemică, ci se înscrie în registrul ludic atît de caracteristic pentru opera marelui scriitor francez. „Falsificatorii de bani” va încheia astfel scurta noastră incursiune în galaxia „Demons & Co.”.

Pour la bonne bouche, vom viziona filmul lui Andrzej Wajda, „Posedaţii”, vom citi „Catehismul unui revoluţionar” de Serghei Neceaev şi vom discuta despre viitorul de aur al nihilismului şi terorismului.

• F. M. Dostoievski – „Demonii”, Editura Polirom
• J. M. Coetzee – „Maestrul din Petersburg”, Editura Humanitas
• J. Conrad, „Sub ochii Occidentului”, Editura Nemira
• Andre Gide – „Falsificatorii de bani”, Editura RAO

Dragostea îl face pe om întreg. O carte dă reverie omului spre acea întregire. Si chiar dacă nu a existat o educatie sentimentală în societate, literatura română a dat cărti de dragoste.

Cum este, domle, amorul la români? Ia să punem mîna pe cărti si să vedem cît de esteticieni, cît de sentimentali, cît de îndrăzneti, cît de iubitori, cît de pornografici sînt autorii români. Doar stim si noi să apreciem atîta lucru.

Văcărestii ne-au dat roșeață în obraji. „Povestea Povestilor” a lui Creangă ne-a rusinat. „Elevul Dima dintr-a saptea” ne-a fost populară. „Răscoala” a lui Rebreanu ne-a dat un viol memorabil. „Chira Chiralina” a lui Istrati, primele pagini gay. Cu Craiul de Curte Veche, Pirgu, am fost la adevăratii Arnoteni, iar cu profesorul Gavrilescu „La tigănci”. Exotism si plăcere.

Discutăm despre lumile românești. De tandrețe. Fără perdea. Cu cuvintele noastre.

Scopul cursului de faţă este să vă înveţe cum să scrieţi jurnalistic. Mai bine-zis, cum să vă arate că deja ştiaţi să o faceţi, dar nu o conştientizaţi.

Credeţi că viaţa de zi cu zi, fie ea la locul de muncă sau acasă, e doar o rutină monotonă şi fără sfîrşit? Că nimic din ce se întîmplă în jurul vostru - de la mama care roboteşte prin bucătărie sau se uită la o telenovelă pînă la secretara care face conversaţii acide printre cafele sau la şeful care încearcă să-ţi impună autoritatea – nu e destul de interesant? Nu e relevant ca...subiect?

Subiect nu pentru o operă literară, o compunere cu multe epitete calificative, aşa cum aţi învăţat la şcoală că dă bine (omătul argintiu, de pildă, sau frunzele ruginii...), ci pentru un articol. Fie el o simplă ştire, o relatare, un interviu, un reportaj, sau, de ce nu, un feature sau un editorial, sau un fragment de jurnal postat pe un blog.

Cursul de faţă îşi propune dacă nu să vă înveţe, măcar să vă semnaleze cum poţi să spui multe, şi importante în puţine cuvinte; şi, mai ales, bine structurate... Pe scurt - cum să scrieţi jurnalistic: lipsit de patos inutil şi...eficient.

Şi despre ce. Cum să obsevaţi lumea mică, dar consistentă din jurul vostru  şi să găsiti în ea subiecte dacă nu senzaţionale, măcar emoţionante şi relevante cel puţin pentru o comunitate. ”Antropologia cotidianului” nu e doar o formulă pompoasă, ci studiul acestei lumi.

Cele zece şedinţe ale cursului se vor strădui să vă lămurescă ce înseamnă un text jurnalistic, fie el în print sau online, la noi  sau aiurea (cu exemple concrete şi studii de caz). Vom stabili cum şi de unde trebuie să te documentezi pentru un articol, ce înseamnă o sursă şi cum trebuie ea tratată; Ce înseamnă munca de teren; Cît de important este contactul direct cu interlocutorul (interlocutorii) şi cît de esenţială este observaţia directă; cum şi ce observăm; ”trucuri” stilistice pentru a scrie jurnalistic (de la gramatică, vocabular pînă la ...punctuaţie); ce e fapt şi ce e opinie – cum avem voie să ne exprimăm sentimentele în... formule fixe; cum  şi ce e etic să scriem.

În sfîrţit, despre ce putem scrie: cum ne alegem subiecte, în funcţie de cui ne adresăm şi ce interese are publicul nostru, în raport cu tipul de publicaţie dar şi cu capacităţile noastre de a găsi..ceva în nimic. Cum se creează tensiune jurnalistică într-o apă aparent liniştită. De ce avem nevoie de poveste (de astă dată, de o poveste bazată pe fapte reale) şi cum o creăm.

Ajutîndu-ne de manuale de jurnalism (David Randall, Mihai Coman), de antropologie, (Vintilă Mihăilescu, Mihai Coman), dar şi de exemple de scrieri mari despre lucuri aparent mici din jurul nostru ( Roland Barthes, Mitologii, Jerome Garcin, Noile mitologii, Alain de Botton, Sex, shopping şi un roman).  De texte jurnalistice ( printre altele, şi din Dilema veche).

Dar şi de propriile voastre texte. În general scurte. Care vor trebui produse de la o prelegere al alta. Un pic mai lungi în final, cînd va fi nevoie de un proiect jurnalisitc: bazat pe observarea unor locuri şi persoane din propria voastră vecinătate...

Atelierul de jurnalism de televiziune, organizat in 10 sedinte saptaminale fiecare a cite 2h, îşi propune să răspundă, pe de-o parte, dorinţei absolvenţilor facultăţilor de jurnalism de a aprofunda modalităţile de realizare ale unui interviu/talk-show/portret/documentar de televiziune, iar pe de alta parte tinerilor profesionişti care caută să îşi îmbunătăţească abilităţile de comunicare şi să valorifice aceste genuri jurnalistice.

Atelierul practic va parcurge urmatoarele etape:

- Identificarea modelelor jurnalistice apropiate şi agreate de participanţi, a reperelor culturale cu care operează şi stabilirea formei de evaluare finală

- Introducerea, explicarea şi exemplificarea alfabetului jurnalistic, cu focus pe specificitatea produsului de televiziune (noţiuni, formate, genuri, componente ale imaginii TV şi ale montajului, componenţa unei echipe de emisie şi rolul fiecărui membru)

- Etape, modele şi tehnici de interviu (alegerea unui subiect, tipul de interviu, documentare, pregătire, abordarea invitatului, rezolvarea situaţiilor neaşteptate sau problematice, evitarea capcanelor, editarea interviului)

- Studiu de caz şi comentarea mai multor tipuri de interviu TV

- Evaluare: simularea în condiţii de direct a unui interviu de personalitate cu un invitat pe care îl vom stabili la începutul cursului. În funcţie de numărul de participanţi, aceştia pot lucra, pentru această fază, în echipe de doi sau putem alege doi invitaţi.

Toate fazele cursului vor fi ilustrate cu exemple video de la televiziunile româneşti sau străine, care vor fi comentate. De aici şi caracterul interactiv al atelierului.

Suntem înconjuraţi de poveşti încă din copilărie, învăţăm din poveşti şi călătorim cu ajutorul lor peste tot în lume. Jacqui Banaszynski, deţinătoare a unui premiu Pulitzer pentru jurnalism, spune că “good storytelling can change the world”. Învăţând să descoperim şi să scriem poveşti adevărate primim (şi în acelaşi timp livrăm cititorilor), lecţii importante despre lume.

Atelierul de jurnalism narativ îşi propune să-i ajute pe participanţi să-şi dezvolte un “simţ al poveştii”. Citind şi analizând alte materiale narative, lucrând la propriile subiecte, cursanţii vor reuşi să identifice personaje şi scene numai bune de povestit, în imediata lor apropiere.

Copiii şi adolescenţii sunt de multe ori protagoniştii sau martorii unor poveşti palpitante pe care un reporter matur nu ar putea să le redea la fel de bine ca un personaj direct implicat.

Acest atelier îşi doreşte să le ofere cursanţilor instrumentele cu care să poată spune poveşti adevărate pe care orice adult le-ar citi cu sufletul la gură. Povestea celei mai populare fete din liceu, a unui meci palpitant, a unei trupe care repetă într-un garaj, a unui profesor care îţi schimbă viaţa, a unui puşti cu care nu vorbeşte nimeni, a primei iubiri, a unui bunic interesant- pot fi doar câteva exemple de naraţiuni pe care un adolescent le-ar putea surprinde în nuanţe foarte vii.

Învăţând tehnici de reporting, participanţii vor învăţa de fapt să-şi dezvolte spiritul de observaţie şi felul în care îi ascultă pe cei din jur.

Fiecare curs va presupune analiza unor texte şi fragmente de text recomandate pentru lectură, însuşirea unor tehnici de bază (cum ne luăm notiţe în carneţel, cum structurăm un text, cum rescriem...) şi exerciţii practice. Toate materialele bibliografice vor fi împărţite la curs.

Până la finalul atelierului, fiecare cursant va scrie un mini eseu personal sau un mini-profil al unui personaj identificat (în funcţie de alegere). Textele şi exerciţiile realizate la curs vor fi publicate online, pe un blog colectiv al participanţilor.

Atelier 1

Cum scriem despre noi? Orice om are o poveste

Temă: Exerciţiu biografic

De citit: Exemple de eseuri personale

Atelier 2

„Show don’t tell”- cum arătăm în scris o trăsătură de caracter a unui personaj, fără să o numim?

Temă: Trei propuneri de eseu personal (maxim 200 de cuvinte) şi trei propuneri de profil

De citit: material teoretic despre structură

Atelier 3

Structura unui material jurnalistic care încearcă să spună o poveste

Temă: Primul draft al textului ales

De citit: două profile (unul în limba engleză, unul în limba română)

Atelier 4

Cum scriem despre alţii? Tehnici de interviu. Cum luăm notiţe. Importanţa verificării informaţiilor

Discuţie pe baza textelor citite şi a textelor schiţate

Temă: Citit textul unui coleg şi oferit sugestii. Trimis pe mail un text de 500 de cuvinte despre „de ce scriem”.

Atelier 5

De ce „a scrie” înseamnă „ a rescrie”. Cum şlefuim un text?

Discutat drafturile textelor şi exerciţii de rescriere.

Temă: Mini-profilul unui coleg de la curs; Revizuit textele

De citit: The tools of storytelling- Jack Hart

Atelier 6

Naraţiunea. De ce sunt importante poveştile şi de ce ne fac mai buni?

Lectură a textelor finalizate

Temă: Schiţat o scenă din viaţa de zi cu zi care spune o poveste

Atelier 7

Ce am învăţat?

Exerciţii de observaţie

Ce poveşti ne-ar plăcea să spunem de acum încolo?

Fundaţia Calea Victoriei şi Moara de hârtie vă invită să descoperiţi Comana – un loc plin de istorie, situat în imediata apropiere a Bucureştilor. Obiectivele pe care vă propunem să le vizităm în cel de-al doilea episod al acestei iniţiative sunt: Casa Memorială Gellu Naum şi Atelierul – Muzeu Moara de hârtie .

Vom începe excursia cu vizitarea  Casei Memoriale în care Gellu Naum (1 august 1915 –  29 septembrie 2001) a scris şi a locuit o parte din viaţă. Vom asculta întâmplări adevărate din viaţa de zi cu zi a lui Gellu Naum, povestite de tanti Marioara, cea care ani de zile a fost martor la multe episoade din viaţa familiei Naum.

“Nu există decât eternitatea (?) din care viaţa este o formă, un accident. Iubesc acest accident. Când spun eternitate mă gândesc la ceea ce curge, la fluviu şi acest accident sunt eu, încântat şi îmi pare bine de cunoştinţă.”  - Gellu Naum

Vom continua excursia cu vizitarea Atelierului – Muzeu Moara de hârtie, o iniţiativă de promovare a meşteşugurilor manufacturiere. Vom face o incursiune prin istorie şi vom afla informaţii extrem de interesante despre începuturile hârtiei în România şi în lume, despre legătoria de carte şi tiparul manual. Vom avea ocazia să vedem echipamente specifice acestor domenii, gravuri rare, tipărituri vechi, dar şi să ascultăm poveştile din jurul lor. Apoi, vom lua parte la un atelier de tipar înalt unde ne vom tipări singuri un fragment dintr-o poezie scrisă de Gellu Naum, pe o coală de hârtie realizată manual la Moara de hârtie.

Comana se află în Parcul Natural Comana, cea mai mare arie protejată din Câmpia Română, cunoscută în special pentru Rezervaţiile de bujor şi ghimpe. Parcul Natural Comana se intinde pe 25.000 de hectare şi cuprinde un ecosistem caracteristic deltei, cunoscut din vechime sub numele de Balta Comana. Este a doua zonă  umedă a României ca biodiversitate, după Delta Dunării.

TRANSPORTUL LA COMANA SE VA FACE CU MASINILE PERSONALE, CEI CARE NU AU MASINA VOR PARTICIPA PRIN AMABILITATEA CELOR CU MASINI, FUNCTIE DE LOCURILE DISPONIBILE. Organizarea pe masini va fi facuta de fundatie.

Plecarea din Bucuresti (Parcul Carol) va fi la ora 10:00 si evenimentul se va termina in jur de 14:00.

foto - Dan Persinaru

Fundaţia Calea Victoriei vă invită joi, 4 august, la o discuţie despre jurnalism, curaj şi creativitate. Ne ȋntâlnim la ora 19.00, la Clubul Ţăranului, cu editorul Decât o Revistă, Cristian Lupşa, să aflăm cum s-a născut - şi ce vrea - cea mai bine scrisă şi editată revistă din ţară.

DoR e un trimestrial care publică povești despre cum trăim azi. Folosind eseuri, jurnalism narativ, ilustrație și fotografie, DoR aprofundează o varietate de subiecte pe care le discutăm acasă, la muncă sau la bere: schimbări sociale, tendinţe culturale, decizii personale.

Veţi afla cum s-a născut DoR şi ce înseamnă că faci jurnalism independent într-o piaţă media superficială, confuză şi ameninţată cu irelevanţa. Prezentarea va fi urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri la care va participa toată echipa DoR.

Iată un fragment din povestea pe care o veţi auzi:

“Ne-am întrebat cum ar fi să facem o revistă aşa cum ne dorim noi. Fără presiunea departamentului de business, fără target impus. Cu texte-spectacol şi vizual şlefuit. Apoi am început să propunem nume. Nu mai ţinem minte nici unul înainte de Decât Revista. Aici s-a aprins un bec; apoi i-am adăugat un o.

Am decis că e un nume perfect pentru că vorbea despre o tendinţă contemporană, cum trebuia să facă toată revista. Era puţin obraznic, dar şi corect în sintagma “citesc Decât o Revistă”. Aveam şi scuza s-o publicăm doar o dată, ca să ne dovedim atât nouă, dar şi industriei, că se poate. Că din respect pentru jurnalismul de calitate şi designul creativ poţi scoate o revistă în care să te pierzi citind.”

* Taxa de intrare include un exemplar la alegere din DoR.

In fiecare zi cream o poveste, in fiecare zi intalnim pe strada cate un personaj, dar nu fiecare dintre noi stie sa scrie un scenariu de film. Multi dintre noi am dori ca povestile noastre sa fie transferate pe ecran, dar pana atunci trebuie sa stim regulile de a scrie pentru cinema. Scoala de vara de scenaristica isi propune sa faca lumina printre aceste reguli si sa-si invete cursantii  trecerea de la poveste la scenariu.

Participantii la acest curs vor fi  indrumati  in redactarea ideilor pentru ca ele sa ajunga in varianta de scenariu. Cursul se adreseaza tuturor persoanelor ce au povesti si vor ca povestile lor sa ia forma unui scenariu  cinematografic. Nu exista o limita de varsta, singurul criteriu de participare este acela de a avea o poveste pe care tin sa o transmit mai departe .

Atelierul este din cinci sedinte, iar fiecare sedinta va dura 3 ore.

Structura cursului este:

Sedinta 1 – 8 august:

• Importanta povestii in istorie.
• Cum a evoluat realitatea in poveste filmica.
• Diferentele dintre literatura si povestea filmica.

Sedinta 2 – 9 august:

• Trecerea de la idee la scrierea scenariului.
• Definirea fiecarui element din scenariu.
• Vizionarea unui film si stabilirea elementelor.

Sedinta 3 – 10 august:

• Lucru practic- un eveniment real si trecerea lui la varianta de scenariu.
• Personajul si importanta lui in povestea filmica.
• Vizionarea unui film, caracterizarea personajului in cadrul povestii.

Sedinta 4 – 11 august:

• Scenariul de Oscar si cum poate deveni scenariul tau de Oscar.
• Trecerea de la literatura la scenariu.
• Vizionarea unei secvente de film, comparata cu un fragment din literatura.

Sedinta 5 – 12 august:

• Exercitii pe grupuri creative.
• Jocuri de scriitura.

La finalul acestui work shop fiecare participant  va detine schema de constructie a unui scenariu

NU MAI SUNT LOCURI

La acest atelier vom scrie şi discuta texte de nonficţiune, adică bucăţi de jurnalism sau eseuri pornite din realitate. Vom descoperi strategii de şlefuire a ideilor, de colectare a informaţiilor şi de scriere vie despre lucruri din lumea care ne înconjoară. (Atenţie: Nu vom discuta ficţiune, nici nu vom scrie din imaginaţie.)

La finalul celor cinci zile, participanţii vor fi, dacă nu scriitori mai competenţi, atunci cu siguranţă mai buni descoperitori de poveşti:

• vor reuşi să identifice idei şi abordări originale;
• vor cunoaşte strategii de colectare de informaţii şi interviu;
• vor putea structura şi scrie materiale mai profunde;
• vor învăţa ceva despre ei înşişi şi se vor descoperi pe sine ca povestitori.

Structura cursului va urma etapele procesului de scriere: 1. Idee 2. Documentare/Colectare 3. Focalizare 4. Organizare 5. Draft 6. Revizuire/Rescriere

Premise de lucru:

• a scrie bine e a scrie cu informaţii;
• nimeni nu te poate şcoli în ale scrisului, dar poţi să înveţi să fii mai bun;
• oamenii care cred că jurnalismul nu permite scriitură bună sunt plictisitori;
• scrisul de calitate presupune respect pentru cititori.

Cinci zile cu cinci tematici. Teorie si practică – între usor si greu, a scrie e un dans împrejurul propriei persoane. A scrie poate fi un samanism ametitor sau o plictiseală învinsă. Efortul de a găsi cuvintele potrivite e ghidat de plăcerea de a descoperi realitătile din spatele cuvintelor.

Cinci zile cu cinci provocări. Cinci zile cu cinci răspunsuri diferite la o singură întrebare: cât de creativi suntem?

Temele atelierelor sint:

1. LUNI 1 august: A scrie si a citi sunt acelasi lucru. Fondul problemei, dincolo de forme – motivatii, argumente, imersiuni în cuvinte.

2. MARTI 2 august: De la simplele cuvinte la fraze – armonii si dizarmonii. Exagerări, redundante, clisee: textele bolnave si cum se recuperează ele. Cât de utile sunt descrierile, cât de superfluă poezia si cât de bine ne cunoastem.

3. MIERCURI 3 august: Storytelling – arta de a scrie despre tine însuti ca si cum ai scrie despre altcineva. Regulile care permit unui text oarecare să fie un text literar.

4. JOI 4 august: Scrierea creativă pe lângă alte tipuri de explorări artistice: confluente si diferente. Sincopele, pauzele, repausurile, tăcerile, retragerile, timiditătile – vindecarea fricii de a (ne) comunica.

5. VINERI 5 august: Concluzii?   Compunerea si descompunerea unui personaj. Realitatea estompată, simboluri, vise, călătorii – cum si cât scriem, despre cine si despre ce scriem si mai ales: de ce scriem.