Chanoyū – Ceremonia japoneză a ceaiului
 

Ca în fiecare an, vă invităm la elegantul Grand Hotel Continental, să redescoperim împreună Chanoyū ceremonia japoneză a ceaiului – De data aceasta, ne vom întâlni cu Chanoyū ca act ritual. O privire antropologică este absolut necesară când vrem să înţelegem complexitatea acestei ceremonii, căci în spatele fundalului fertil pentru educarea şi rafinarea simţurilor, în spatele acestui paradis al senzorialului, dincolo de disciplina şi practica pentru plămădirea umanismului în acţiunile noastre ca fiinţe sociale, Chanoyū este pur şi simplu un act ritual pentru reafirmarea şi conservarea unui pact între noi şi natură. Un pact de care avem nevoie vital pentru a simţi sensul existenţei noastre.

Chanoyū a rămas aproape neschimbat în timpul celor peste 400 de ani de la formarea lui. Şi totuşi, timpul şi evoluţia lasă urme. După expunerea despre ceremonia ceaiului ca ritual, vom avea posibilitatea să asistăm la o ceremonie aşa cum se practia cu sute de ani în urmă şi apoi la o ceremonie modernă. Suntem curioşi dacă observaţi diferenţele. O discuţie, la care publicul este invitat să participe, va avea loc pe această temă.

În final, publicul va putea degusta o cană de ceai verde oferită de studenţii asociaţiei Chado Urasenke Tankokai România Luminis.

Există în Japonia o străveche practică spirituală cunoscută sub numele de Chanoyū – Ceremonia Japoneză a Ceaiului. Această practică i-a fascinat din totdeauna pe cei care au avut norocul sau inspiraţia să o urmeze. Practicând Chanoyū faci primii paşi pe Calea Ceaiului. Japonezii au denumit Calea Ceaiului: Chadō sau Sadō.

Dincolo de frumuseţea kimonourilor, de graţia şi perfecţiunea mişcărilor, de măiestria artizanală a obiectelor folosite în ceremonie, de prospeţimea şi naturaleţea impecabilă a arajamentului floral, de spontaneitatea graficii caligrafiei din altar, dincolo de “aerul” complet Japonez, Chanoyū ascunde o practică meditativă extrem de rafinată.

Născută în fuziunea istorică a elementelor filozofice şi etice provenind din Taoism, Confucianism, Zen şi Shintoism, ceremonia ceaiului continuă să fie practicată astăzi, practică neschimbată în decursul a peste 400 de ani. Chadō conţine legătura subtilă şi aparent antagonistă între omul ca individ căutător avid de spiritualitate şi omul – consumator de plăcere estetică.

Ceremonia ceaiului a fost istoric folosită în Japonia ca o şcoală de formare a membrilor aristocraţiei, a membrilor care formau clasa de elită politică, economică, administrativă şi culturală. O condiţie obligatorie. A fost elementul formant al rafinamentului estetic, al comportamentului social, al bunelor maniere aşteptate de la clasele şi grupurile de elită. Spaţiul în care se desfăşoară ceremonia a fost conceput ca un catalizator complet pentru dezvoltarea şi armonioasă a omului rafinat social.

Chanoyū este intersecţia fericită şi unică a celor mai semnificative tradiţii culturale Japoneze. Ceremonia Japoneză a Ceaiului transcende aceste tradiţii, devenind universală prin simplitatea mesajului său: a face focul, a fierbe apa, a pregăti ceaiul şi a-l oferi cu sinceritate şi inima deschisă. Pentru a absorbi esenţa acestei simplităţi este nevoie de dedicaţie, studiu şi practică neîntreruptă.

Chanoyū are la bază patru principii: WA, KEI, SEI, JAKU – armonia, respectul, puritatea, liniştea interioară. Liniştea şi pacea interioară sunt contagioase. Când gazda este într-adevăr liniştită, oaspeţii răspund şi devin ei înşişi liniştiţi. Este un proces calmant meditativ în care unitatea minţii cu emoţia, cu spaţiul şi timpul creează o comunicare intensă în afara cuvintelor. A oferi o cană de ceai – un simplu act de omenie. Mesaj care transcende Japonia prin dimensiunea sa universală.

Mintea nu trebuie lăsată să definească noţiuni, să structureze concepte şi să creeze sensuri într-o căutare instinctivă, dar inutilă de a ajunge la concluzii raţionale. Chanoyū posedă o frumuseţe care nu se poate absorbi doar intelectual. O frumuseţe care se poate cunoaşte numai prin experienţa directă. Aceasta se poate dobândi numai prin practică. O practică menită să dezvolte spiritualitatea omului.

—-

… sunetul apei care fierbe încet, ca foşnetul de ace de pin într-o pădure mângâiată de un vânt de primăvară, aburul care se ridică cu răsuciri efemere şi se pierde în aerul îmbibat discret de mirosul de răşini cu efect purificator, ca într-o mânăstire uitată în mijlocul munţilor, forţa controlată şi în acelaşi timp delicateţea cu care persoana care prepară ceaiul atinge obiectele în dansul ritmic şi halucinant al purificării înainte de prepararea ceaiului, lumina soarelui care pătrunde pieziş prin hârtia aproape transparentă a paravanelor japoneze, definind o lume de umbre cu consistenţa pereţilor din lut ai camerei de ceai, floarea cu urme de rouă, în vaza simplă aşezată în altar, care încă mai crede că este undeva pe câmp, caligrafia unui călugăr marcând o contemplare de moment a melancoliei marilor întrebări, cu trăsături ample, puternice dar şi ezitante şi timide în acelaşi timp, toate acestea te invită să păşeşti cu un zâmbet într-o lume unde prietenii devin armonia, respectul, puritatea şi pacea interioară. Pentru un moment. Pentru un moment irepetabil.

Inscrie-te la acest atelier »

Newsletter

Aboneaza-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informatii despre cele mai noi ateliere si evenimente!