concert-ts-05-01-45
 

Articol preluat de pe blogul iiesirucsac.wordpress.com

Anul 2017 este un an fabulos pentru mine:mi-am propus  câteva obiective care să îmi ofere energie şi plăcerea de a experimenta tot felul de minunăţii. Azi am decis că îmi veţi fi însoţitori virtuali şi poate, cine ştie, la un moment dat o să ne întâlnim undeva , pe drum…

Pentru început, aseara am avut parte de o seară magică! La Sala Radio, Fundaţia Calea Victoriei , dirijorul Tiberiu Soare şi Symphactory Orchestra au susţinut Concertul de anul nou, aflat deja la a patra ediţie. Vreau să vă spun că cei 80 de muzicieni au fost dincolo de orice îmi imaginasem eu… Sunetele care mi-au mângâiat urechile şi sufletul erau parcă din altă lume. Am avut locuri foarte aproape de scenă aşa că am putut să îi văd de aproape. Expresia feţelor lor, gesturile, mişcările… totul dovedeşte o pasiune şi o dăruire pe care oricare dintre noi o poate lua de exemplu. Oamenii aceia ale căror nume nu le cunosc au oferit şi s-au oferit publicului cu totul. Îmi imaginez câte ore de muncă au fost în spatele acestui concert: să te coordonezi cu toţi cei care sunt pe scenă mi se pare un lucru aproape imposibil. Şi totuşi lor le-a reuşit! Spectacolul a fost întregit de imaginile animate proiectate pe un ecran uriaş din spatele orchestrei astfel încât stimularea simţurilor a fost completă! Pornind de la acele imagini mi-am lăsat imaginaţia să zboare şi vă rog să mă credeţi pe cuvânt când vă spun că mi-am încarcat bateriile pe termen lung.

Tiberiu Soare…. un om deosebit pe care l-am descoperit acum doi ani şi care, aflat la pupitru oferă el insuşi un spectacol: aseară a fost îmbracat într-un frac pe care eu îl bănuiesc de puteri magice! Privindu-l din spate pe dirijor tot timpul concertului am avut senzaţia că sub frac se zbat doua aripi mari de înger care doreau sa işi intindă penele… Fracul a reuşit să le ţină ascunse şi eu am ramas cu convingerea că ele există acolo şi aşteaptă doar momentul potrivit ca să păcălească vigilenţa fracului şi să iasă la iveală în toată splendoarea lor. Poate concertul viitor….

Dragii mei! La ieşire…. venise Iarnaaaa! În toata splendoarea ei!!! Aşa că am mers pe jos de la Sala Radio până la Universitate, printre fulgii care dansau sub luminile de Crăciun înşirate peste tot: pe stradă, în vitrine, în copaci… Emoţia a fost atât de intensă! Nu bătea vântul, ningea liniştit, în cap aveam muzica lui Ceaikovski, vedeam dansul fulgilor de nea în lumina becurilor ….aproape că îmi venea să dansez pe stradă! Poate data viitoare experimentaţi şi voi o plimbare prin ninsoare: eu am simţit cum toate poverile adunate peste zi s-au scurs şi au rămas undeva, în strada iar eu am redevenit copilul care alerga cu gura deschisă sa prinda fulgii de nea.

Pentru ca ceea ce vă împărtăşesc eu să fie cât mai complet,  aici puteţi urmări şi voi Concertul de anul nou. Vă doresc vizionare placuta şi să ne auzim cu bine!


Newsletter

Aboneaza-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informatii despre cele mai noi ateliere si evenimente!