Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de miercuri, în intervalul 19:00-21.00

Vă invităm la o incursiune culturală şi intelectuală în istoria credinţelor religioase. Pe parcursul întâlnirilor, vom discuta despre tradiţii religioase care au marcat profund lumea şi care au configurat spaţii culturale şi civilizaţii. Vă propunem un curs provocator ce are menirea să deschidă un vast orizont de cunoaştere şi să ofere, de asemenea, câteva repere prin care să putem înţelege mai uşor fenomenul religios şi manifestările lui. De-a lungul întâlnirilor vor fi sondate mai multe dimensiuni prin care putem explora istoria credinţelor religioase (de la contextul cultural la cel social-politic).

Una dintre premisele acestui curs este aceea că printr-o cunoaştere mai aprofundată a credinţelor religioase vom putea schiţa o poveste a umanităţii, vom putea reconstitui, la nivel ideatic, un traseu sinuos, dar fascinant, sub amprenta căruia stă întreaga istorie a umanităţii. Desigur, nu se poate vorbi de o abordare exhaustivă, ci de o deschidere către un domeniu de studiu complex, aflat într-o continuă transformare. Vom căuta să descifrăm împreună sensul şi funcţionalitatea miturilor asociate anumitor tradiţii religioase, a riturilor, dar şi a unor tabuuri de ordin religios.

La mijlocul secolului al XX-lea, demersul ambiţios al lui Mircea Eliade din „Istoria credinţelor şi ideilor religioase” a dus în cele din urmă la configurarea unui domeniu de studiu cunoscut astăzi sub numele de studii religioase (religious studies). Totuşi, în zilele noastre, abordările din zona istoriei religiilor diferă semnificativ de proiectul enciclopedic al lui Eliade. Inclusiv operele lui Ioan Petru Culianu (considerat adesea, şi poate prea superficial, discipol al lui Eliade) sunt o dovadă în privinţa acestei schimbări de abordare în cercetarea riguroasă a istoriei religiilor. În cadrul întâlnirilor, vom discuta şi despre contribuţiile şi teoriile celor doi, Eliade şi Culianu.

Temele întâlnirilor cursului de istoria religiilor sunt:

1. Tradiţii religioase arhaice şi câteva noţiuni fundamentale: sacru, sacrificiu ritualic, totem, şamanism, interdicte religioase, gândire magică.

2. Miturile babilonienilor şi povestea potopului din Epopeea lui Ghilgameş. Discutăm despre miturile cosmologice ale egiptenilor, locurile sacre construite de ei şi promisiunea vieţii de apoi. Ajungem în final la „reforma” religioasă a lui Zoroastru în Imperiul Persan.

3. Cele trei tradiţii abrahamice: iudaism, creştinism, islam – periodizare, profeţi şi texte sacre. Geneza şi semnificaţia păcatului originar. Mântuirea şi caracterul universal al mesajului hristic. De la pecetea profeţilor la misterioasele tradiţii sufite.

4. Panteonul infinit al hinduismului şi ciclul reîncarnărilor. Krishna (avatarul zeului Vishnu) şi filosofia din Bhagavad Gita. Povestea prinţului Gautama Siddhartha (Budha) şi „Calea cu opt braţe”. Vorbim despre numeroasele şcoli budiste, de la principiile şcolii Theravada la budismul tibetan.

5. Analizăm formele religioase politeiste din spaţiul european în perioada antică, care incită şi cunosc forme noi în prezent: miturile vechilor greci şi romani; pagânismul celtic şi ritualurile enigmatice ale druizilor; runele şi simbolurile sacre ale nordicilor.

—

Testimoniale:

„Am fost foarte plăcut impresionată de discursul profesorului, de structura cursului, de pasiunea pentru subiectul ales, de bogăţia informaţiilor şi de interesul arătat de dumnealui pentru clarificarea întrebărilor şi oferirea de informaţii suplimentare la fiecare final de curs. Toţi participanţii la curs au fost practic absorbiţi, astfel încât nu ne venea să plecăm la finalul celor doua ore.” – Carmen P.

„Recomand din suflet acest curs. Profesorul este foarte bine pregătit, ştie multe lucruri interesante pe care le împărtăşeşte cu pasiune. Am plecat cu o poftă şi mai mare pentru istoria religiilor şi cu o bibliografie care o să mă ajute să continui acest studiu. Mulţumesc frumos.” (N.S.)

„Am participat în ultimele zile la un curs foarte interesant, pe care vi-l recomand cu căldură. Informaţii interesante, perspective istorice, teologice şi filosofice inedite, simt că mi-am îmbogăţit cunoştinţele. Dar adevărata revelaţie a fost lectorul, Cristian Vechiu, un tânăr extrem de cult, un demn urmaş al lui Mircea Eliade. Explicaţiile sale, stilul minunat al expunerii şi modestia care-l caracterizează m-au încântat.” (Anda Gheorghiu)