Concertul ROYAL MUSICAL JOURNEY – o muzică mereu tânără
 

Articol preluat de pe site-ul Revistei Muzicale Radio

Mi-aduc aminte că, în luna februarie, tot în Sala „Mihail Jora” a Societăţii Române de Radiodifuziune, la invitaţia dirijorului Gabriel Bebeşelea şi a Orchestrei de Cameră Radio, eram condusă în alt timp, în lumea galantă a lui Ludovic al XIV-lea, pentru care artele, literatura şi ştiinţele au fost idealuri supreme de viaţă. O „baie” răcoroasă, în „oaza” muzicii baroce, veşnic proaspătă şi verde. Deşi au trecut mai mult de trei secole, ea  îşi păstrează tinereţea, atracţia fiind la fel de puternică şi acum, pentru toate generaţiile de melomani. Dovadă – sala plină de spectatori în seara zilei de 14 septembrie.

Concertul, conceput de acelaşi dirijor, Gabriel Bebeşelea, i-a avut alături pe soprana Rodica Vică şi Symphactory Orchestra şi a fost posibil datorită Fundaţiei Calea Victoriei (Preşedinte, Sandra Ecobescu).

O seară unitară, cu două părţi înscrise în limite decente de timp, ilustrată de desenele unui pictor clujean, cu un program de pagini reprezentative din creaţia unor compozitori apropiaţi epocii Regelui Soare, în care am fost conduşi cu farmec oratoric şi talent dirijoral, de cel care a conceput manifestarea, muzicianul Gabriel Bebeşelea.

Fără nicio îndoială, este exponentul de frunte al maeştrilor de orchestră din Romania. În spatele unei priviri inocente şi calde, a unei modestii plină de naturaleţe, se ascunde multă ştiinţă, profunzime şi rigoare, o sete nepotolită de a cunoaşte muzica în toate tainele ei, indiferent de timpul în care a fost plămădită. Aşa se explică  şi unanimele aprecieri de care s-a bucurat şi se bucură Gabriel Bebeşelea pe la concursurile şi festivalurile internaţionale, cel mai recent succes al său fiind spectacolul cu opera „Călătorie la Reims” de Rossini, la Festivalul de la Pesaro.

Alături de creaţiile clasice şi romantice pe care ni le-a oferit cu diverse ocazii, Gabriel Bebeşelea şi-a propus ca panaş, muzica preclasică. Pentru asta, nu numai că stă cu orele prin biblioteci, că studiază cu pasiune partiturile epocii, dar, face transcripţii din facsimile, le adaptează, pe unele le orchestrează, le descifrează cu orchestra, îmbrăcându-le într-o admirabilă „haină” de concert.

Probabil că aşa s-a întâmplat şi cu câteva dintre secvenţele propuse spre audiere, miercuri 14 septembrie.

Dacă în Danse du Grand Calumet de la Paix, în Chaconna din opera Indiile galante, în Marche pour la ceremonie des Turcsdin Burghezul gentilom de Lully şi în Aria din Suita I de Bach, Symphactory Orchestra n-a avut încă suficientă omogenitate şi precizie în atacul sunetului, cu timpul, sonoritatea s-a sudat şi orchestranţii au răspuns cu mai multă atenţie indicaţiilor dirijorale. De la Rondoul lui Purcell, trecând prin Ballet de la Nuit şi Pasacalia din opera Armida de Lully, ansamblul a căpătat unitate, echilibru, sonorităţi mai limpezi, deşi efectivul numeric creştea odată cu apropierea de final. Cele mai reuşite participări orchestrale au fost: Allegro din Concertul pentru două viori în la minor de Vivaldi (cu o remarcabilă armonizare între Monica Bălăşoiu şi Rafael Butaru), The arrival of the Queen of Sheba din operaSolomon de Handel şi, mai ales, Fandango de Luigi Boccherini. Alternanţele ritmice şi timbrale impuse de stilul italian şi cel iberic au adus o pată de culoare mult apreciată de public. Rodarea în timp, un număr mult mai mare de ore cântate împreună, pot transforma Symphactory Orchestra în cel mai bun colectiv instrumental de muzică barocă. Aşteptăm…

Solista vocală a serii, soprana Rodica Vică este şi ea o mare pasionată a stilului preclasic şi se află într-un evident progres, îndeosebi în tehnica pasajelor de virtuozitate. O respiraţie liniştită şi amplă îi asigură rezolvarea optimă a tuturor ornamentelor, ruladelor, vibraţiilor haşurate şi staccaturilor, solicitate de partiturile baroce. Rapiditatea derulării desenului melodic nu-i permite prea multe efecte timbrale, ceea ce asigură omogenitate şi acurateţe intonaţională. În înflăcăratele arii din Artaserse de Riccardo Broschi, Juditha Triumphans de Vivaldi sau părţile allegre din Un pensiero nemico di pace” de Haendel (arii cărora le-au dat prima strălucire celebrii castraţi ai epocii: Farinelli şi Caffareli), Rodica Vică ne-a cucerit prin dezinvoltură şi originalitatea drumului abordat.

În ariile mai aşezate, ex. cele din Indiile galante şi Ballet des Amours Deguises de Lully sau Dido şi Eneas de Purcell, acolo unde frazele se arcuiesc pe linişte, vocea sa sonoră a căpătat uneori puţină asprime, iar atacurile erau prea incisive. De gândit pentru viitor este şi folosirea în exces a portamentelor, mai ales cele de jos în sus.

Înnobilată cu mai multă duioşie şi moliciune, fără a pierde din performanţele ţesăturii de broderie regală, interpretarea Rodicăi Vică se poate alătura renumitelor soprane sau mezzo-soprane care au reînviat secolul de aur al muzicii baroce.

Spre deliciul ascultătorilor a oferit ca bis arii din operele Rinaldo de Haendel şi Griselda de Vivaldi.

Aşadar, seara de 14 septembrie ne va rămâne în amintire ca un moment de pace sufletească, petrecut la o curte nobilă, cu o muzică  vivantă, interpretată de oameni dăruiţi. Royal Musical Journey.

Text scris de Luminiţa Constantinescu


Newsletter

Aboneaza-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informatii despre cele mai noi ateliere si evenimente!