Bucurestii Vechi si Noi: INTERVIU cu Sandra Ecobescu
 

Care este primul lucru care îţi vine în minte când te gândeşti la Bucureştii Vechi şi Noi?

Un spaţiu viu şi dinamic în care oameni diverşi, pasionaţi de domeniilor lor de studiu şi îndrăgostiţi de viaţa oraşului, povestesc despre capitală, despre locuitorii ei, despre istorie, antropologie şi momente cotidiene din viaţa oraşului. Un loc interesant şi imprevizibil, care aduce o abordare originală în peisajul site-urile dedicate Bucureştiului şi bucureştenilor.

Cum defineşti timpul oraşului?

Timpul oraşului este format din timpurile diverse şi fragmentate ale oamenilor şi poveştile lor, ritmul lor zilnic, rapid în timpul săptămânii şi leneş şi visător la final de săptămână. Timpul Bucureştiului este timpul unui oraş dinamic, un oraş al evenimentelor culturale, al anotimpurilor şi plimbărilor, sau al manifestaţiilor paşnice şi civilizate prin centru. Este un oraş plin de viaţă şi ritm, uneori ameţitor.

Se resimte, totodată, timpul unui oraş liniştit, în special vara sau în perioada sărbătorilor. Atunci rămân puţini “locuitori” în capitală şi totul devine poetic, aşezat, respirabil. Iubesc mai ales acest timp, când oraşul începe să respire aerul său din trecut, poate interbelic, cu străzi liniştite, puţine maşini, clădiri care se pot admira şi parcuri aerisite.

Cu ce culoare asociezi Bucureştiul?

Asociez Bucureştiul cu mai multe culori – culorile caselor renovate, elegante, primenite, dar şi culorile caselor vechi, nerenovate de zeci de ani, gri, cu faţade prăbuşite. Primăvara asociez Bucureştiul şi cu verdele din parcuri. Iar toamna îl asociez cu culori extraordinare precum galben, maro sau roşu puternic. Aş putea spune însă, că griul este culoarea care predomină în oraş, cu multiplele sale nuanţe.

Ce ai schimba , dacă ai putea, în domeniul în care îţi desfăşori activitate?

Cred că lucrurile sunt deja în schimbare. Există multe iniţiative culturale sau sociale care implică publicul în viaţa oraşului. Atât instituţiile statului, cât şi ONG-urile sau asociaţiile culturale ce activează în domeniul educaţiei fac eforturi pentru a se apropia de public într-o manieră cât mai naturală, mai directă şi eficientă.

Prin activitatea Fundaţiei Calea Victoriei nu ne propunem să schimbăm neapărat ceva esenţial, ci să ne apropiem de publicul de toate vârstele şi să spargem graniţele dintre artişti, personalităţi culturale şi publicul care îi apreciază. Cred că în absenţa unei legături naturale şi directe cu un istoric, dirijor, scriitor, pictor sau actor, pasiunea publicului poate să dispară sau să devină fragilă în timp.

Cu ce anume crezi că poţi schimba viaţa celorlalţi?

Pentru noi, este important ceea ce ne spun oamenii că facem efectiv şi ceea ce ne transmit, în scris sau povestit, la evenimentele şi cursurile noastre. Ei ne spun că suntem o oază de normalitate în oraş, că îi inspirăm să studieze domeniile care îi atrag, că le aducem bucurie în cotidian, că îi ajutăm să cunoască oameni interesanţi, le arătăm partea frumoasă a vieţii şi a oraşului, le dăm speranţa că lucrurile merg într-o direcţie bună.

Pentru tinerii care participă gratuit la cursuri şi evenimente – bursierii noştri – sau tinerii pe care îi susţinem în carieră sau în studiile lor umaniste (pictori, scriitori, muzicieni etc.) – suntem o rampă de lansare, un sprijin serios, un sfetnic onest.

Fiecare dintre noi poate schimba ceva din viaţa celorlalţi, fiind în fiecare zi binevoitor, viu, optimist, generos şi ajutând atunci când poate.

(…)

Prin ce modalitate aţi apropia cât mai mulţi oameni de artă/cultură?

Modalităţile pe care noi le folosim sunt comunicarea firească, legătura civilizată cu publicul, dinamica programei, originalitatea subiectelor, colectarea sugestiilor din partea publicului în privinţa domeniilor de interes, selectarea cu grijă a colaboratorilor (profesori, artişti, muzicieni).

De asemenea, cred în apropierea oamenilor de artă şi cultură prin adaptarea la formele contemporane de comunicare on-line, primenirea imaginii şi atragerea tinerilor.

Ce consideraţi că este pertinent în peisajul cultural actual?

Sunt foarte multe proiecte culturale de buna calitate, mai ales independente, dar şi susţinute de instituţiile statului prin diverse finanţări sau proiecte. Cred că este o efervescenţă culturală extraordinară în oraşul nostru. Bucureştenii care vor să se bucure de cultură şi educaţie au extrem de multe propuneri seducătoare, ceea ce este extraordinar.

Eu, personal, sunt fermecată şi relaxată mai ales de concertele de muzică clasică şi de operă, un domeniu la care stăm foarte bine în Bucureşti, fiindcă avem orchestre extraordinare, spectacole, solişti şi dirijori foarte buni.

Cum descrieţi mediul cultural din care faceţi parte?

Fac parte dintr-un mediu cultural – educativ extrem de dinamic, viu şi imprevizibil, cu urcuşuri şi coborâşuri. Păstrăm legătura cu actorii principali care activează în domenii conexe şi încercăm să fim cât mai buni colegi şi prieteni într-o lume a nisipurilor mişcătoare, dar şi al entuziasmului şi susţinerii de către public.

Cred că trăim o perioadă extrem de interesantă, din acest punct de vedere. Lipsa de încredere şi de speranţă că politicul va aduce schimbarea în bine face ca mare parte din publicul educat să caute răspunsurile, direcţiile, normalitatea şi prietenii în lumea culturală a oraşului Bucureşti. Acest lucru ne dă o uriaşă responsabilitate, dar şi mult entuziasm.

Varianta integrala a textului poate fi citita aici: 

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2016/01/42748/


Newsletter

Aboneaza-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informatii despre cele mai noi ateliere si evenimente!