mitologia apei
 

program intalniri: luni 30 iunie, miercuri 2 si joi 3 iulie

Cursul propune o incursiune plăcută şi instructivă în minunatul univers mitologic al apei. Am putea spune chiar imersiune, pentru a sugera plăcerea şi relaxarea oferite de apele în care ne place să ne scăldăm vara.

Mitologia, în accepţiunea noastră, se referă atât la legendele mitologice ale Antichităţii, dar şi la mituri în sens larg, explicaţii ale fenomenelor care ne impresionează, pe baza unei credinţe.

Nu există activitate sau circumstanţă în care apa să nu fie asociată omului. Pentru cursul nostru, am ales universul divin, magic, spiritual al apei.

Din punct de vedere spiritual, oamenii s-au raportat la apă fie cu veneraţia datorată unei divinităţi, fie, în epoca noastră, pragmatic şi chiar fără respect. Indienii hinduşi trebuie să se scalde măcar o dată în viaţă în Gangele sacru; în schimb, orice curs de economie ne învaţă că apa este o resursă.

Sedinta 1) 30 iunie – Legătura oamenilor cu apa în civilizaţiile Orientului Apropiat şi în Grecia Antică. Apa divinizată, venerată şi temută

Vom vorbi despre importanţa apei în religia şi miturile primordiale ale egiptenilor, babilonienilor şi grecilor şi vom prezenta divinităţile asociate apelor în credinţele ecestor popoare (de exemplu Nun, Ea, nimfele, Poseidon, Artemiza şi Apollo). Vom studia sursele literare, arheologice şi artistice, cum ar fi iconografia vaselor greceşti.

Sedinta 2) 2 iulie – Mitologii europene ale apei: moştenirea mitologiei greco-romane, mitologiile scandinavă, celtică şi românească

Vom discuta despre credinţele, superstiţiile şi tradiţiile legate de ape. Sursele etnografice privind pe de o parte puterea apei, iar pe de altă parte personajele care populează râurile, lacurile, fântânile sau izvoarele sunt foarte numeroase şi variate. Vom aminti legendele lacurilor, fântânile vorbitoare, apa vie, metamorfoza eroilor în ape, şi transformările creştine ale unor mituri mult mai vechi (de exemplu Sf. Ilie, Izvorul tămăduirii).

Sedinta 3)  3 iulie – Puterile apei

Apa este izvorul vieţii, ea fiind cea care are puterea de a aduce frumuseţea, bogăţia, sănătatea şi chiar întinerirea. Aceste virtuţi sunt asociate fie intervenţiei divine, fie proprietăţilor chimice, studiate de ştiinţa modernă. De la ghicirea viitorului, la tratarea unor afecţiuni, apele au fost frecventate pentru a da speranţă, a aduce plăcere, a însănătoşi.

Exemplele vor fi abundente: sanctuarele lui Asclepion, peştera Coryciană la Delfi, templele lui Apollo, medicina lui Hippocrate, băile romane.

Transformarea modernă a miturilor apei are loc sub influenţa credinţei în ştiinţă. Deşi locul zeităţilor care populau fântâni şi lacuri a fost luat de credinţa în ştiinţă, e interesant de văzut cum atribuirea unor puteri apei nu a dispărut, ci s-a modificat. În locul purificării apei de către nimfe sau, ulterior, de către Duhul Sfânt, acum apa are puritate certificată de laboratorul de analize. Constanta este ideea de puritate. În legendele românilor, apa transmitea calităţi, sau se încărca cu caracteristici ale lucrurilor şi fiinţelor din jurul omului. Astăzi, se crede că apa cristalizează diferit, în funcţie de felul în care îi vorbim.  Constanta este puterea de modificare a apei.

imagine: William-Adolphe Bouguereau – Nymphs and Satyr (1873)


Newsletter

Aboneaza-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informatii despre cele mai noi ateliere si evenimente!