Viaţa cotidiană la Curtea Regală a României în perioada 1914 – 1947
 

 un articol de Ştefania Ciubotaru

Viaţa cotidiană la Curtea Regală a României în perioada 1914 – 1947 a fost complexă şi bogată, datorită în primul rând, evoluţiei societăţii româneşti şi influenţelor venite din vestul Europei.

În cadrul familiei regale a României, avem de-a face cu trei cupluri: principele/regele Ferdinand – principesa/regina Maria, principele Carol – principesa Elena şi principele/regele Carol al II-lea – Elena Lupescu. Primele două cupluri s-au format potrivit condiţiilor vremii (sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX) şi anume, faptul că oamenii se căsătoreau foarte rar din dragoste, la baza căsătoriei stând alte raţiuni, în cazul familiilor regale predominând raţiunile de stat. Este exemplul căsătoriei dintre principele Ferdinand – moştenitorul tronului României şi principesa Maria de Edinburgh şi Saxa Coburg-Gotha pe de o parte, şi a principelui Carol şi a principesei Elena a Greciei pe de altă parte.

Familia regală Ferdinand şi Maria a fost una atipică pentru epoca în care ei au trăit. Zilnic se impunea luarea unor hotărâri şi acestea trebuiau luate de către capul familiei, care era tatăl. În cadrul acestei familii însă, lipsa de hotărâre şi de acţiune a regelui Ferdinand în cadrul vieţii de zi cu zi, a făcut-o pe regina Maria să preia frâiele conducerii casei, care implica atât patrimoniul familiei cât şi copiii. Tot regina a fost cea care s-a ocupat şi de educaţia copiilor, deşi la început au fost implicaţi şi regele Carol I şi regina Elisabeta.

În perioada 1914 – 1947, veniturile şi cheltuielile Curţii Regale au evoluat în strânsă legătură cu situaţia financiară a statului român. Caracteristic pentru întreaga perioadă a fost faptul că veniturile au fost asigurate în principal de către Lista Civilă a regelui şi de vărsămintele Domeniului Coroanei. În ceea ce priveşte cheltuielile pentru aceeaşi perioadă, pe primul loc se aflau cheltuielile personale ale regelui şi ale celorlalţi membri ai familiei regale. Acestor cheltuieli li se adăugau cele legate de organizarea voiajelor în ţară şi străinătate, organizarea partidelor de vânătoare regală, achiziţionarea de noi automobile de la firme renumite precum: Mercedes Benz, Rolls Royce, Lincoln etc., cheltuieli pentru întreţinerea reşedinţelor regale, pentru construirea altora noi, ca şi pentru întreţinerea grădinilor şi a parcurilor regale.

Locuinţele familiei regale a României se ridicau din toate punctele de vedere la nivelul unor adevărate reşedinţe regale pline de fast şi somptuozitate, care asigurau totodată şi toate utilităţile şi funcţionalităţile necesare, în conformitate cu evoluţia acestora.

Fiecare locuinţă a fost proiectată după planurile unui arhitect străin sau autohton şi a beneficiat de sume importante de bani, provenite atât de la bugetul statului (este cazul Palatului Regal Cotroceni şi al Palatului Regal din Calea Victoriei) cât şi din veniturile proprii ale regelui sau ale reginei care a comandat-o sau reamenajat-o, mai întâi pentru construcţie şi apoi pentru întreţinere şi reparaţii. În cele mai multe cazuri, locuinţele au fost construite aşa cum au dorit cei care le-au comandat, respectându-se dorinţele şi gusturile lor în ceea ce priveşte decoraţia interioară şi amenajarea parcurilor şi a grădinilor.

Vestimentaţia a ocupat un loc important în preocupările familiei regale a României. La Curtea regelui Ferdinand şi a reginei Maria, grija pentru o vestimentaţie cât mai la modă a fost continuă, datorită în primul rând reginei Maria. De-a lungul timpului, modul de concepere a toaletelor reginei a variat, caracterizându-se printr-un stil propriu şi elegant. Dacă în anii tinereţii au fascinat-o toaletele la modă şi mai ales cele care o deosebeau de alte prinţese, individualizând-o şi ilustrându-i stilul propriu, în anii maturităţii, după ce a devenit regină, mai mult decenţa şi bineînţeles eleganţa au fost elementele care au caracterizat modul de concepere a toaletelor sale.

Regina Maria a ştiut întotdeauna cum să se prezinte atât în faţa supuşilor săi, cât şi în faţa oficialităţilor, impresionând prin spiritul şi spontaneitatea de care dădea dovadă în majoritatea împrejurărilor. Ştia să fie şi regină şi femeie în acelaşi timp, ştia să se facă iubită şi iubea din tot sufletul său poporul român (lucru demonstrat şi prin introducerea costumului naţional în cercurile aristocratice).

De asemenea, regina Maria a urmărit tot timpul să iasă în evidenţă prin toaletele sale, care în marea lor majoritate erau de bun gust şi de foarte mare calitate. La aceste toalete regina asorta bijuterii fastuoase (perle, rubine, safire, diamante, briliante) care îi dădeau – spunea ea – un aer regesc. De aceea, la toate întâlnirile pe care le-a avut cu marile personalităţi ale timpului, a urmărit să arate cât mai bine posibil, pentru a nu-şi dezamăgi supuşii (obişnuiţi cu stilul ei propriu de abordare a toaletelor) dar şi pentru a-i impresiona pe interlocutori, de cele mai multe ori bărbaţi, sensibili la frumuseţea feminină.

Masa şi alimentaţia la Curtea Regală a reprezentat de asemenea, un aspect important în viaţa de zi cu zi a familiei regale. Deoarece gastronomia franceză reprezenta la acel moment un model pentru bucătăria europeană şi Curtea Regală a României a urmărit să respecte metodele de preparare ale meniurilor prezentate de diverşi autori francezi de cărţi de bucate.

De asemenea, familia regală a fost preocupată de noua tendinţă, aceea de a mânca sănătos, accentul punându-se pe mâncăruri uşoare, bogate în proteine, vitamine şi minerale. De la mesele regale nu lipseau preparatele din carne de pui, peşte şi vită (mai puţin carne de porc), legumele (morcovi, mazăre, fasole verde, vinete, sparanghel, anghinare, dovlecei) preparate sub toate formele, salate de mai multe feluri şi fructe. În ceea ce priveşte băuturile, acestea constau în vinuri româneşti şi străine, cognacuri, licheururi, bere şi apă minerală.

Timpul liber este fără îndoială o componentă esenţială a vieţii cotidiene, fiecare individ dispunând după propria voinţă de acesta. La Curtea Regală a României, pe lângă îndatoririle oficiale care trebuiau îndeplinite, suveranii dispuneau şi de timp liber. Timpul liber al familiei regale se derula între dejunuri, dineuri, serate, ceaiuri, recepţii şi participarea la expoziţii, reprezentaţii teatrale şi de operă, plimbări, practicarea unor sporturi (tenis, călărie, schi), dar totdeauna în compania a cât mai mulţi oaspeţi, deoarece reginei îi făcea plăcere să fie înconjurată de cât mai multă lume.

Viaţa cotidiană la Curtea Regală a României în perioada 1914 – 1947 s-a desfăşurat în linii mari într-un climat normal, în strânsă legătură cu evoluţia societăţii româneşti şi europene la acel moment. Dacă la Curtea regelui Ferdinand viaţa de zi cu zi se desfăşura într-un ritm alert, graţie vivacităţii şi dorinţei reginei Maria de a desfăşura o activitate diversă şi complexă, la Curtea regelui Carol al II-lea, viaţa cotidiană a căpătat noi valenţe, aceasta fiind puternic marcată de camarila formată în jurul său, întreaga atenţie a acestuia îndreptându-se către Elena Lupescu şi alte câteva persoane din imediata apropiere, care în acelaşi timp îi erau indispensabile.

La Curtea regelui Mihai I, viaţa de zi cu zi a fost inevitabil influenţată de situaţia internă şi internaţională, determinată de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, ca şi de instaurarea regimului comunist. Toate aceste condiţii l-au determinat pe tânărul suveran şi pe regina mamă Elena să adopte un stil de viaţă sobru şi mai puţin fastuos, dar plin de dragoste, afecţiune, respect reciproc, precum şi respectarea valorilor morale care cam lipsiseră la curtea tatălui său, regele Carol al II-lea.


Newsletter

Aboneaza-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informatii despre cele mai noi ateliere si evenimente!