Bucurestii negustorilor

Punct de plecare: Fantana Sarindar – Calea Victoriei – strada Franceză – strada Şepcari – Bulevardul I.C.Brătianu – Calea Moşilor – Strada Negustori – Strada Mîntuleasa – Bulevardul Carol I – strada Lipscani.

Prin comportament, manieră de a locui şi tipologia consumului, clasa de mijloc a fost întotdeauna un barometru social, economic şi cultural pentru societatea urbană.

Clasa de mijloc este aceea care a creat şi impulsionat societatea de larg consum, confortul atent construit. În trecut, negustorimea noastră a creat comerţul en detail trimiţând prin satele Valahiei căruţe cu mărfuri de tot felul, care se întorceau la depozitele de pe Lipscani după câteva săptămâni de peregrinări. A doua generaţie de negustori, în asociere cu alţii care au venit între timp, de pe alte meleaguri urbane, mai ales după 1830, a dezvoltat manufacturi şi puncte de desfacere ale acestora în târgurile principale din ţară. Au înfiinţat primele bănci cu filialele cuvenite.

Proiectul de viaţă s-a modificat şi el. Casele s-au modernizat, ca arhitectură dar şi ca ambientare interioară; vestimentaţia s-a diversificat şi „europenizat”; consumul a ieşit din prăvăliile negustoreşti orientându-se şi către sfera distracţiilor şi a consumului cultural. Intimitatea a preluat şi ea un alt cod de reprezentare, de la gesturi şi atitudini, la aşteptările şi proiecţiile legate de celălalt; s-au diversificat posiblităţile de socializare.

Vizitele, supeurile, soirelele, pătrund şi la mahala, ca urmare a largului consum care se desfăşura în societatea de mijloc. Iar acest mijloc al societăţii a fost punctul de plecare pentru marile cariere, pentru marile averi. Ele au putut fi păstrate atâta timp cât posesorii lor nu au uitat de unde au plecat. Originile uitate se pot întoarce în mai puţin de o generaţie. Cei din vechime o ştiau. Dar aceasta este o altă poveste.

……………….

Promenada este gindita ca o plimbare, nu presupune o vizitare individuala a monumentelor pe linga care se trece si despre care se povesteste. Ea are scopul de a deschide “apetitul” bucurestenilor de a cerceta individual si pe indelete muzeele si locurile memorabile din oras.

Adrian Majuru este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti si coordoneaza Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor carti despre Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau periferia ca mod de existenta (Compania 2003) si Bucuresti. Povestea unei geografii umane (Institutul Cultural Roman, 2008). In sfera preocuparilor sale se afla si zona de underground urban. Intre alte titluri publicate, amintim aici selectiv Copilaria la romani (Compania, 2006), Familia Minovici – univers spiritual (Institul Cultural Roman 2007) si Destin valah in ilustratii si 101 texticulete (Paralela 45, 2009). In prezent, coordoneaza seriile “Antropologia urbana” si “Periferii nocturne” la Editura Paralela 45.