Grecia Antică nu este un simplu episod al istoriei civilizaţiei europene şi omeneşti, ci un spaţiu primordial, pe care trebuie să îl recuperăm în fiecare generaţie din nou.

Omul grec — „tipul de om cel mai înzestrat pînă acum”, după cum scrie Nietzsche undeva — a ştiut să dea glas umanităţii sale şi să-şi configureze prin limbă şi gândire raportul cu divinul, cu natura, cu tot ceea ce este. Astfel s-au născut în Grecia poezia epică şi lirică, tragedia, filozofia, cunoaşterea de dragul cunoaşterii. În acest sens, limba greacă, care a făcut cu putinţă apariţia acestor opere, nu e o limbă oarecare, ci una care a învăţat ea însăşi — graţie spiritului eminamente aventuros al vorbitorilor ei — să crească şi să se îmbogăţească nelimitat de-a lungul a mai bine de trei mii de ani.

Prezentul curs îşi propune să-i introducă pe ascultători în spiritul limbii greceşti şi să-i facă să simtă atât puterea cât şi fluiditatea ei, aşadar capacitatea de a cuprinde atât individualul ultim cât şi abstracţiunile cele mai înalte.

Temele celor zece întâlniri săptămânale:

• Răspândirea limbii greceşti atât în spaţiu cât şi în timp. Alfabetul grec, transcrierea cu litere latine, mostre de lectură din Homer, Hesiod, Sappho, Pindar, tragici (Eschil, Sofocle, Euripide), Herodot, Tucidide, Platon, Noul Testament. Prezenţa cuvintelor greceşti în limba română

• Particularităţile limbii greceşti: substantivul şi flexiunea lui (articolul, genul), inventarea de noi cuvinte prin compoziţie şi derivaţie (sufixe substantivale), verbul (diateze, moduri, aspecte temporale), rolul particulelor în frază, imagini – comparaţii – metafore

• Lectură şi comentariu ale unor pasaje din Homer, Iliada şi Odiseea

• Hesiod, Teogonia

• Sappho, Poeme

• Pindar, Întâia odă pythică

• Sofocle, Oedip Rege

• Platon, Politeia (cartea a VII-a, „mitul peşterii”)

• Aristotel, Etica nicomahică (cap. X, „Despre plăcere”)

• Noul Testament, Evanghelia după Ioan