Bucuresti – Viata de acasa

Una dintre cele mai interesante preocupări legată de geografia umană a Bucureştilor a fost confruntarea dintre vechi şi nou, dintre cei care doreau să trăiască aidoma străbunilor turcizaţi şi copii lor, care, după ani buni de studii sau liberă practică prin oraşele Europei au adus acasă comportamente şi preocupări moderne. În numai două generaţii, confruntarea s-a schimbat treptat în coabitare, ajungându-se la un consens între cele două moduri de viaţă: unul specific psihologiei poporului român, o psihologie levantină, orientalizată şi un grup restrâns social, dar decizional, care trăia prin disciplina şi rigurozitatea europeană. Rezultatul a fost un hibrid cultural cu posibilităţi de uniformizare pozitivă în toate straturile sociale, şi care ar fi putut aduce poporul român mai aproape de civilizaţia europeană. Cursul firesc al acestui proces de osmoză culturală cu Europa a fost stopat începând cu 1945.

Un alt detaliu al cartografierii simbolice a fost Bucureştiul „magic”. Nu este vorba de mult vehiculatul „Mic Paris”, ci de cu totul altceva. Este vorba de un “high life”, restrâns numeric, dar care era format în mare măsură din elemente ridicate ale clasei de mijloc. Un high life, care avea o ancorare temeinică în civilizaţia europeană, pe deplin integrat acesteia şi era tratat ca şi partener egal de elementele sociale similare ale altor ţări. Această substructura socială a dispărut începând cu anul 1945 iar ceea ce numim astăzi “high life” nu reprezintă decât o imitare a ceea ce există în Europa. Acest lucru este cauzat de faptul că, în România, accesoriile banale ale societăţii “rafinate” (limuzine, conturi bancare, vile, bijuterii, vestimentaţie etc) au fost asimilate ca obiecte de prestigiu social, servind ca mijloc de epatare. Pe când, în societatea înaltă europeană,  elemente care aduc prestigiu sunt nivelul de cultură, predilecţia discreţiei chiar şi în practicarea mecenatului, cultul pentru gust şi tonalitatea vestimentaţiei, exportul unui confort valorizant către următoarele cercuri sociale, ale clasei de mijloc.

Cartografierea pe care o propunem în demersul nostru este construită prin limbajul comparaţiilor între tipologiile umane din trecut şi cele de astăzi.  Se va discuta despre: calitatea morală, nivelul de cultură, palierele comportamentale. Vom încerca astfel să descoperim posibile cauze ale nesincronizarilor sociale de astăzi. Totul ţine de complexitatea geografiilor umane, care definesc personalitatea şi structurile unui mod de viaţă sau nivel cultural, la un moment dat.

“Hărţi în mişcare: Bucureşti – Viaţa de acasă” este o abordare interdisciplinară, construită prin intermediul istoriei mentalităţilor şi a comportamentelor.

…………………………………………………………………………………………………………………

Participantii vor putea vizita expozitia Pinacoteca Municipiului Bucuresti in vizita la galeria ArtSociety Partea a II-a: Traditionalismul in pictura si sculptura romaneasca. Picturi semnate de Nicolae Grigorescu, Camil Ressu, Iosif Iser sau Francisc Sirato au fost selectionate dintr-un patrimoniu de exceptie, privat de un spatiu adecvat de expunere, pentru a ilustra conceptul expozitiei – traditionalismul ca orientare stilistica si tematica in arta romaneasca din prima jumatate a secolului XX.

Locul in care se va desfasura conferinta – sediul Societăţii Artmark şi Galeria ArtSociety se află într-una dintre clădirile istorice ale Bucureştiului. Casa a aparţinut familiei primarului Pake Emanoil Protopopescu, figură proeminentă a vieţii politice româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.